Ne punem foarte rar problema de ce ne place, de ce iubim ceva. Mi se pare, insa, ca de fiecare data cand incercam sa intelegem rational, sa aducem argumente pro si contra, sa motivam o pasiune, aceasta incepe sa isi piarda treptat din farmecul sau. Parca lucrurile rationale nu mai sunt la fel de misterioase, le lipseste acel iz aparte al pasiunilor. Iar, in cele din urma (dupa prea multe explicatii) acea pasiune incepe sa paleasca incet, incet. Dar, uneori, e nevoie si de asta. Avem, adesea, nevoie sa ne intrebam daca mai punem atat de multa daruire in ceea ce facem, daca actiunile noastre ne mai aduc aceasi satisfactie sau am devenit doar niste pioni ai rutinei. Exista lucruri pe care am dori sa le facem, dar ele presupun in acelasi timp renuntarea la altele. Insa, frica noastra de schimbare ne face, adesea, sa incepem a cauta zeci de motive si argumente pentru a continua vechile pasiuni. E adevarat, e mult mai simplu sa nu schimbi nimic, dar unde te conduce asta? Adesea e nevoie sa realizam ca lucrurile din jurul nostru se schimba, ca noi insine ne schimbam si nu putem face aceleasi lucruri zi de zi cu speranta ca ceva se va schimba, dar fara ca noi sa miscam macar un deget in directia telurilor noastre.
Octavian Paler